Februarie – cea mai scurta luna a anului.
Niciodata nu a prezentat februarie vreun interes in calendarul meu. E practic o luna de tranzitie, sala de asteptare in care fiecare zi nu face decat sa o estimeze pe urmatoarea cu speranta ca „maine poate va fi primavara”.
Prea-plinul sufletesc, substanta trairii s-a concentrat toata, de aceasta data in cele cateva zile ale lui februarie. Privind dupa trecerea celor 4 saptamani perfect enumerate calendaristic, un zambet asaza toate trairile pe calendarul MEU sufletesc. S-a incheiat si nu as schimba absolut nimic, nici macar faptul ca s-a incheiat, caci acum am ocazia sa spun cu certitudine ca „bucuria” celor traite e „notata” in cele mai pofunde colturi ale asteptarilor si disponibilitatilor de traire. Ca a fost vorba de prietenii cei mai apropiati a caror prezenta a fost mai sufleteasca decat oricand sau a fost vorba de activitati profesionale, umanitatea, relationarea la nivel personal a marcat perioada. Oameni, cu energii si relationari perfect umane, cu un registru personal de traire vast mi-au dat din ei, din ale lor ganduri si energie. Peste toate, Minulescu si jocuri de cuvinte au sonorizat cu mai multa vivacitate decat orice coloana sonora a rezonat vreodata pelicula vietii. Din nou, eu insami imi surprind trairile „as they are unfolding”. Daca as fi vrut sa stipulez perfectiunea prea-plinului sufletesc, probabil ca nu as fi trasat liniile ce m-au surprins deja conturand un post-factum constatat „perfect”.
Februarie a fost consistent! Prea-plin in diferente de perspective si umanitate, trairi de profunzime, autenticitate sufleteasca si……..tuse pregnante de bucurie in surpriza fiecarei zile.
0 Răspunsuri to “Februarie”