In sfarsit, dupa o mult prea lunga si obositoare vara (toamna wanna-be) am deschis ochii astazi dimineata cu privirea spre geam si orice memorie a visului tocmai avut, orice ramasita de anxietate in fata acestei intarzieri fara scuza, totul era nins. That’s the way to go!! (imi izbucnesc bucuriile interioare)….oh, tocmai mi-am amintit o secunda cat de mult imi va lua sa dezapezesc mereu masina, cata munca in fiecare dimineata…eh…been there, done that…..will do it again…..
De data asta insa a venit cand deja o asteptam prea mult….am scris si o scrisoare catre Mos Craciun (that’s something new in almost 15 years)….e cert ca acum a venit ca o nobila entitate ce se lasa asteptata mult prea mult…cel putin in sufletul meu….
Oare cand fiecare din asteptari ti se implineste dincolo de calitatea cu care ti-ai imaginat ca ar pute sa o faca, inseamna ca te apropii de un prag al realitatii interioare? E un semn undeva ca lucrurile nu mai sunt supra-evaluate in mintea mea incat sa ajung sa fiu dezamagita de concretizarea lor? Se anunta o iarna perfecta, de data asta am si planuri de sarbatori. Acel drum pe care l-am tot dorit spre o cabana primitoare s-a profilat deja, as putea la fel de bine sa plec …………IERI, saniuta e pregatita, imi simt si obrajii arzand ca dupa bulgareala…… mintea mea oricum e de mult cazata si hranita doar acolo…pe-aici a ramas un constiincios “eu” sa mai faca handle la ultimele task-uri de job.
Si inca ceva…nu e nimic trist in Craciunul ce urmeaza sa vina!!!!…..
Tocmai am decis – anul acesta fac si pom impodobit! Rosu si argintiu!
Cumva am ajuns la mine insami inainte sa vina Craciunul…..ce-as putea cere de fapt mai mult de la Mosu’?
Ninge..nu-mi pot sterge un zambet de pe fata….azi nu voi sta deloc in casa….de-as obosi de atata plinatate si desavarsire cu care iarna asta a venit…m-as trezi din nou sa o astept cu nerabdare….
Si cand te gandesti ca alta data eram prima dupa coltul iernii asteptand primele semne de primavara…..va fi si asta…mai tarziu….pana atunci insa, ies la o plimbare inzapezita, beau un ceai cu scortisoara si pasesc cu grija, pasii-mi tind sa danseze ori curand asta va fi deja o periclitare a echilibrului pe gheata 
bine ai venit, iarna!
0 Răspunsuri to “Asteptare ninsa….”