Si daca te faci ca nu auzi ce e raspicat in micile nervuri ale frunzei ce tot astepti sa se usuce si sa se piarda in circuitul naturii…..ce faci?…ramai asa?…amuteste vreodata strigarea surda ce pare sa nu se stinga….si doar sa adanceasca ecouri in surdina?
Se va usca…se va sfarama in suflarea uitarii….in piese mici de amintiri, ce poate doar cu greu s-ar reuni vreodata….
Toamna uitarii e preludiul altei primaveri…de ganduri…
Astept…sa amuteasca…sa se usuce si sa dispara….
Astept primavara cu alte nervuri…lastari ai amintirilor viitoare……ce poate vor creste in viguroase intinderi de paduri…dincolo de care sa nu mai pot zari frunzele apuse.
Astept
0 Răspunsuri to “Toamna uitarii”